Overview

Pentru prima dată, nu m-am mai întrebat dacă am revenit sau dacă m-am întors cu adevărat la o altă viață. Zidurile mănăstirii, ridicate din cenușă, îmi arătau că moartea nu e sfârșitul, ci o trecere. Și că poate și eu, purtând în mine cenușa anilor de închisoare, puteam să încep să clădesc din nou. Am intrat în biserică. Lumina lumânărilor se reflecta pe icoanele noi, iar mirosul de tămâie se amesteca cu lemnul proaspăt al băncilor. Am îngenuncheat și am simțit că zidurile din mine, cele care mă ținuseră captiv atâta timp, începeau să se clatine. Nu știam dacă era renaștere sau doar o iluzie. Dar în clipa aceea, în mănăstirea reclădită din cenușă, am simțit că viața îmi fusese dăruită din nou. M-am închinat și am aprins candela. Flacăra mică a tremurat o clipă, apoi s-a ridicat dreaptă, ca o rugăciune mută. În lumina ei caldă, icoanele păreau să prindă viață, iar tăcerea bisericii s-a adâncit. Am simțit că nu mai sunt singur. Că în acea clipă, universul întreg mă privea prin ochii lui Dumnezeu. Am aprins candela nu doar pentru iertare, ci pentru a fi văzut, pentru a fi recunoscut ca un om care, după ani de întuneric, îndrăznește din nou să ceară binecuvântarea. Flacăra ardea pentru păcatele mele, pentru zidurile care mă închiseseră, pentru cenușa din care încercam să mă ridic. Și în dansul ei fragil am simțit o promisiune: că iertarea nu vine dintr-odată, ci pas cu pas, așa cum lumina alungă încet întunericul. Am rămas acolo, cu ochii în flacără, și pentru prima dată după mult timp am simțit că poate nu eram pierdut. Că Dumnezeu, prin acea lumină mică, îmi spunea: ""Te văd. Și asta e începutul.""

Full Product Details

9798232502140

Table of Contents

Reviews

Author Information

Tab Content 6

Countries Available