Overview

Pornind de la proverbul Omul sfinteste locul (plaiul mioritic nu este un loc prea sfant cand observi atatia pacatosi peste tot si in toate domeniile) m-am intrebat ce-i lipseste romanului (personaj statistic cuprins in masa critica, votanta) ca sa devina mai crestin, adica mai favorizat de Dumnezeu. O societate crestina, asa cum o inteleg eu, ar fi o societate in care procentul de atei, asa cum sunt ei definiti in lucrarea Ce avem... lipsa? Ce avem... in plus! ar fi nesemnificativ. In primul rand ar fi binevenita o oglinda (capacitate de introspectie) in care el(romanul) sa se vada la interior si sa inteleaga ca daca doi sau mai multi oameni produc actiuni asemanatoare la exterior inseamna ca si interiorul lor este asemanator si deci critica aproapelui este de fapt o autocritica mascata, dar neasumata. Critica la noi apare ca o autolamentare permanenta si in acelasi timp distructiva, pentru ca timpul si energia afectate (lamentarii) nu sunt folosite pentru identificarea raului (in primul rand din propria ograda) si nici pentru gasirea solutiilor de indepartare a lui. Identificarea unei probleme presupune un proces de analiza iar gasirea solutiei la problema necesita o minima capacitate de sinteza. Cu aceste capacitatii (analiza si sinteza) nu te nasti dar le poti dobandi printr-o educatie care trebuie sa aiba ca scop principal tocmai insamantarea si dezvoltarea lor in mintea copiilor. Maturitatea parintilor si chiar a educatorilor (tot romani) se manifesta in principal ca rezistenta la schimbare, deci solutia trebuie sa vina si sa fie impusa de sus (nivelul politic) si aplicata celor de jos adica copiilor. Intermediarii, adica cei care vor pune in practica noul proces de educatie vor trebui selectati si scoliti in prealabil. Materialul didactic necesar trebuie adaptat in forma si continut (de exemplu: Principiul integrarii, Literatura didactica) acestor scopuri. Lucrarea Ce avem... lipsa? Ce avem... in plus! contine, cred eu, principiile necesare pentru schimbarea de esenta a procesului educativ in sensul pomenit. Pentru cei deja maturizati, citirea lucrarii poate fi un exercitiu de pregatire psihologica necesar implementarii ei. Coplesitorul las-ca merge si asa cu principalele componente gemene: critica inversunata a celui care nu reuseste sa faca ce trebuie si denigrarea rusinoasa a celui care incearca sa faca cate ceva, trebuie detronat, caci nu este decat reflexia unui regim in care cel ce ne conduce (om sau traditie) o face cu aceeasi rutina si contract atemporal desi lumea din jur se schimba permanent. Las-ca merge si asa este in acelasi timp expresia unei directionari gresite a capacitatii de analiza dar mai ales a capacitatii slabe de sinteza a romanului. Daca in cadrul organizat al scolii, copiii nostri vor dobandi prin invatare si exersare aceste doua capacitatii, va fi posibila si implementarea in mintea lor a unui algoritm de gandire cu ajutorul caruia, dupa terminarea procesului educativ, scopurile si actiunile lor vor diversifica si imbogatii mediul mioritic de existenta, evitand in acelasi timp aparitia pacatosilor si implicit a pacatelor produse de ei. Educatia in mileniul al III-lea (subtitlul lucrarii), aplicata si insusita de fiecare roman, trebuie sa deturneze atentia de la obsesia prezenta a obtinerii banului (de cele mai multe ori, cu orice pret) la preocuparea permanenta pentru sanatate (personala si a mediului de existenta) si pregatire, acestea fiind adevaratele izvoare de bunastare si fericire. Exprim convingerea ca punerea in practica a principiilor cuprinse in lucrarea Ce avem... lipsa? Ce avem... in plus! este un punct de plecare si un drum de urmat pentru obtinerea acestui deziderat.

Full Product Details

9789731991191

Table of Contents

Reviews

Author Information

Tab Content 6

Customer Reviews

Recent Reviews

Countries Available